Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la vacante, imi amintesc inainte de toate locurile in care am mancat ceva cu adevarat bun. In cazul in care sunt si altii ca mine, va invit sa comparam impresii si sa ne completam calendarul excursiilor viitoare. Pana atunci, iata lista mea de locuri unde as mai merge, in caz ca mi-e pofta de ……
…sushi, sashimi si un strop de yuzu
Mergeti la NOBU, in Melbourne. Faceti-va pofta de mancare mergand pe jos pe malul raului Yara, dar nu cedati ispitei de a ramane la una din terasele, pub-urile sau restaurantele ce se insira de-a lungul apei.
La NOBU aveti libertate deplina sa va comandati ce va pofteste inima, dar neaparat incercati o salata cu yuzu, micutul citric ce seamana cu tata-grapefruit, dar are gustul mamei-mandarina. Da un gust suav si totusi patrunzator, perfect in deschidere pentru new style sashimi de stridii sau vita wagyu.
Nobuyuki ‘Nobu’ Matsuhisa este chef-ul care a dat numele lantului de restaurante in care este asociat cu Robert de Niro. Acesta vine mai rar prin Australia, dupa cum ne-a spus chelnerita, dar japonezul isi vede de treaba si mestereste apropieri negandite intre bucataria japoneza si cea sud-americana.
……confit de rata si piure de cartofi
Ce poate fi special la rata sau la un piure de cartofi? Mergeti la Chez Flotte, la Paris pe rue Cambon nr 2 si aflati. Restaurantul are retete din Auvergne, iar rata este absolut delicios rumenita. Ce ma atrage mereu acolo este mai degraba acel piure numit aligot, care are in componenta branza Tomme de Savoie si usturoi, atat de cremos si gustos incat nimeni nu rezista unui supliment.
Cand mergeti la Chez Flotte, aveti si bonus – restaurantul este pe aceeasi strada cu Pierre Herme, asa ca refuzati desertul la masa si luati la pachet macarons de toate culorile si gusturile. Mie mi-a placut in mod deosebit iasomie si wasabi, din colectia de gusturi ale verii 2010. Daca tot sunteti acolo, luati pentru acasa si cateva borcanele cu dulceata facuta de Christine Ferber (alegere personala Ispahan – 3 straturi distincte de jeleu de litchi, zmeura si trandafir).
……5 o’clock tea
Nu stiu cum mai este in Marea Britanie, dar in Hong Kong, la Hotel Peninsula mai exact, ceaiul de la ora 5 este o traditie si un eveniment. Servirea ceaiului se face cu rezervare, respectiv stat la coada pentru cei din afara hotelului, in timp ce rezidentii au priorittae in functie de locurile disponibile.
Ceaiul si tot ceea ce presupune servirea lui este aici un ritual ce se tine in fotolii moi si serviciu de portelan fin. Gustarile vin pe suport de argint cu trei nivele, la baza sendvisurile cu castravete & crab, somon afumat sau salata de ou, apoi proaspat scoase din cuptor scones cu gem de capsuni si frisca, iar deasupra praline de fina ciocolata belgiana. Meniul de ceai este generos, iar sucul de portocala abia stors.
Experienta ceaiului la Peninsula este trecuta in ghidurile turistice, dar nu de aceea trebuie traita. Este o intoarcere in epoca Victoriana si in trecut, cu tot ce avea el mai bun, iar pentru asta nici nu trebuie sa inchizi ochii. Hotelul a conservat arhitectura, uniformele micilor bell boys si a intregului staff, ba chiar si reteta de scones are peste 50 de ani.
…..cataif aburind
Divan, restaurantul turcesc din orasul vechi, serveste de vara aceasta cataif proaspat facut, la cererea pofticiosului. Este delicios, dar pentru un cataif ca la carte si precedat de o masa araba tipica organizati o excursie in Siria iarna aceasta. Pe langa o vacanta absolut superba, veti avea si experiente gourmet pe masura. Naranj este unul din restaurantele in voga in Damasc si nu are cum sa nu va placa. Singurul aspect negativ, cu care te obisnuiesti repede insa, e faptul ca masa incepe la sirieni pe la ora 10 seara. In rest, sunt prietenosi si le place sa manance bine. La Naranj, mancarea este fantastica, iar desertul e din partea casei mereu; consta in doua tavi rotunde de alama pline cu fructe si dulciuri arabesti, pe care nu ai cum sa le eviti, dar nici sa le termini. Cataiful, knaffe in meniu, vine aburind, cu branza tragandu-se in fire lungi si elastice, racorite de taiteii crocanti si totusi mustind de sirop cu gust de flori de portocala. Cataiful arabesc nu contine frisca si se serveste cu smoothie de menta, o limonada acra si plina de piure de menta ce te racoreste instant si iti cere mai mult knaffe. Pentru cei care nu conduc, merge bine Chateau Ksara blanc de blancs, vinul vecinilor libanezi.
……pizza cu mustati
Mustatile nu apartin pizzei in sine, dar definesc brandul. Mustatile apar desenate peste tot pe sutele de bucatele de hartie pe care turistii au scris poezii, mesaje sau si-au lasat numele posteritatii. Mustatile dau numele locului – la Roma pizza se numeste bafetto, dupa pizzeria de langa Piazza Navona. Ascunsa pe strazi inguste si intortocheate, pizzeria are mereu coada la intrare. Un nene inalt si spatos iese din cand in cand si alege discretionar grupurile norocoase sa prinda o masa. Norocul le e dat de numarul de persoane, corespunzator locurilor libere. In seara aceea cand am fost noi, nu prea erau mese de doua persoane.
Meniul e simplu si totusi dificil de patruns. Se mananca numai pizza si cam atat. Tipurile de pizza insa, nu-s putine. Cei care o pregatesc sunt chiar la intrare, iar noi am stat la o masa langa, suficient de aproape pentru a inceta conversatia si a-l asculta pe pizzaiolo vorbind. Avea o voce ragusita, negricioasa si mafiota si puteai sa juri ca fusese vocea din Nasul. Pizza este absolut delicioasa, in orice combinatie am incercat, iar timpul e scurt, caci mai subtil sau nu, esti invitat sa achiti si sa pleci imediat ce ti-ai golit farfuria.
Nu va asteptati la décor de designer sau chelneri politicosi; frumusetea locului sta tocmai in aerul frust si concis – ai venit sa mananci pizza. Si te vei intoarce, pentru ca inca au mai ramas necitite poezii dedicate mustaciosului.
Material publicat pe www.yourmoney.ro 11 august 2010
